Poate da, poate nu

da

Poate la iarna va fi canicula
si ne vom plimba impreuna, in tricou,
prin Paris.
Poate ai sa versi cafeaua ta cu aroma
de menta si scortisoara pe geanta mea
galbena cumparata de la un african
care mi-a spus ca sunt frumoasa.
Poate iti vei cere iertare…
Poate vom zambi amandoi si ne vom amuza.
Poate am adus impreuna toamna
atunci cand ne priveam intr-un mod excesiv,
de la departare.
Tu ai clipit primul, ca de obicei.
Poate eu nu voiam sa pierd nicio secunda
din privirea ta, nu doream sa irosesc nimic.
Sau poate ochii refuzau sa se inchida, de frica.
Poate tu nu stii cum se petrec lucrurile acum,
nu intelegi esenta gesturilor mele si
mirosul ploii impasibile.
Poate nu vei intelege nici frumusetea
curcubeului de dupa.
Poate vom merge la munte sa atingem
soarele si sa facem bungee jumping de pe nori.
Poate vom dansa cu florile, iar apoi
le vom culege pe toate intr-o clipa.
Poate, la un moment dat, vom obosi
amandoi sa sustinem ca totul
decurge asa cum ne-am inteles.
Poate vom fi in stare sa ne asumam propriile fapte.
Poate vei spune si tu ce crezi…
Poate voi spune si eu ce simt.
Poate te vei plimba pe un coridor
in care lumina difuza te va devora.
Poate vei ajunge la o usa in cadrul
careia vei pune punct amalgamului
de iluzii si visuri.
Poate eu voi alerga pe acelasi
coridor tinand in pumn, strans,
o virgula. Una meschina, de-altfel.
Poate o voi pune langa tine si ma voi
uita neincetat la amandoi.
Poate ego-ul tau va creste de fiecare
data cand vei auzi „Nu”.
Poate ar trebui sa inventam o noua limba,
doar pentru noi. Ar fi de vis, nu?
Cum ar suna oare „Vrei sa incetezi
cu minciuna, cu joaca asta si sa devii serios?”
Poate ar fi la fel de inutil. . .
Poate voi incepe sa folosesc doar cuvinte
monosilabice si negatii.
Poate asta va fi limba noastra: formata
exclusiv din „Nu”. Vorbesc doar eu, tipic.
Poate vom intelege odata ce si de ce se intampla
toate lucrurile astea inexplicabile
pentru amandoi
si vom putea privi artificii in Paris. Impreuna. Vara.
Intotdeauna exista un „poate”, spuneai.
Poate ar fi cazul sa renuntam la el, iti spun acum.

FacebookGoogle+Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *