Vremea rea de dupa ea

scuza-mi, te rog, starea meteo in care m-ai gasit/ dar pur si simplu e momentul gresit;
probabil cautai o destinatie de vacanta,/ nu te-asteptai la o astfel de ambianta
e ceata la mine in minte, si frig,/ numele ei imi vine sa-l strig
e ceata la mine in minte, si frig,/ numele ei imi vine sa-l strig
iarta-ma, e un dezastru de nedescris/ tot sufletul meu e parasit si inchis;
visai sa bei o pinacolada si sa te bronzezi/ la zambetul meu, dar ai gasit noroi si zapezi
ninge la mine in suflet si-i vant,/ numele ei imi vine sa-l cant
ninge la mine in suflet si-i vant/ numele ei imi vine sa-l cant
imi pare rau ca fulger si tun/ a fost o vreme cand eram bun
cerul ochilor mei nu era griul asta murdar/ pana si cuvintele curgeau din mine mai cu har
ploua din mine lacrimi, cuvinte,/ numele ei nu-mi iese din minte,
ploua din mine lacrimi, cuvinte/ numele ei nu-mi iese din minte.

Astfel de poezioare scrie acest Iv – Naiv – simple, insa complexe in sensuri.

Poate da, poate nu

da

Poate la iarna va fi canicula
si ne vom plimba impreuna, in tricou,
prin Paris.
Poate ai sa versi cafeaua ta cu aroma
de menta si scortisoara pe geanta mea
galbena cumparata de la un african
care mi-a spus ca sunt frumoasa.
Poate iti vei cere iertare…
Poate vom zambi amandoi si ne vom amuza.
Poate am adus impreuna toamna
atunci cand ne priveam intr-un mod excesiv,
de la departare. Citește în continuare „Poate da, poate nu”