Cele mai frumoase specii de pasari ale paradisului

Exista un numar de 39 de specii de pasari ale paradisului care sunt fara indoiala, cele mai superbe pasari din lume. Cele mai frumoase varietati ale acestor zburatoare speciale sunt vanate pentru penajul lor cu adevarat uimitor.Aceste pasari traiesc in zonle calde din Papua, Noua Guinee, insulele Moluce si se remarca prin cele mai complexe ritualuri de imperechere. Daca sunteti pasioanti de frumusetea acestor pasari si vreti sa aflati mai multe despre ele, atunci urmariti cu atentie clasamentul care cuprinde unele dintre cele mai frumoase specii care ne incanta prin stralucirea penajului si prin trilurile spectaculoase.

    *Paradisaea rubra

Aceasta specie ocupa primul loc in categoria frumusete datorita penajului superb care se extinde paa la 72 de centimetri. Cea mai mare parte a corpului este acoperita de pene rosii, iar capul si gatul au si nuante intense de albastru, verde si galben. Corpului masculilor din aceasta specie masoara lungimea de doar 33 cm, fiind pasari de talie mica.

    *Paradisaea minor

Penele din coada acestor pasari ale paradisului sunt alungite si deosebit de fine. Aceasta specie se afla intr-o arie restransa iar in prezent traieste in Papua, Noua Guinee si in insulele inconjuratoare.

Intre bucurie si veselie

Intr-o lume fara melancolie, privighetorile ar incepe sa scuipe si crinii ar deschide un bordel. Atat bucuria, cat si veselia invioreaza, dar una spiritul si alta simturile. — A vorbit cineva de veselie in mistica? S-a auzit vreodata de vreun sfant vesel? Dar bucuria insoteste extazul si invecineaza cu cerul pana si in forme domoale. Nu poti fi vesel decat intre oameni; nu poti cunoaste bucuria decat singur. Trebuie sa fii vesel cu cineva; cand n-ai pe nimeni, esti mai aproape de piscurile bucuriei.

Nu exista boala de care nu ne-ar vindeca o lacrima ce-ar incepe sa cante…Vartejul mortal ce uneste viata si moartea dincolo de timp si de eternitate… Nu poti descoperi acest tainic unde, asezat in afara de vreme si de vesnicie, dar sufletul se ridica prin flacari finale spre o pajiste incendiara. Mori si traiesti intr-o logodna mistica cu singuratatea… Ce demon de fiinta si de nefiinta te scoate din toate spre un tot, in care viata si moartea inalta boltile unui suspin? De-acum sa urci prin extaz spiralele unei lumi ce lasa in urma nimicul si alte ceruri, in spatiul ce adaposteste singuratatea, atat de pur ca si neantul il pateaza. Unde, unde? — Dar nu simti o adiere, ca visul de nevinovatie al spumei? Nu respiri paradisul faurit de utopia unui trandafir?

Asa trebuie sa fie amintirea neantului intr-o floare vestejita-n Dumnezeu. Doamne, m-am nascut sfirsit in tine, in tine Prea-sfirsitule. — si uneori ti-am jertfit atata viata, c-am fost fintina saritoare prin restristea ta. sunt stirv sau vulcan in tine? Sau nici tu nu stii, Paraginitule?! — Freamatul dumnezeiesc cand strigi: ajutor! ca viata sa nu moara de infinitul ei… Caut astrul cel mai departe de pamint; in el sa-mi fac un leagan si un sicriu, si sa ma nasc din mine si sa mor in mine.