Jocul video SF si horror a fost primul game-first-person shooter care avea o grafica destul de buna si parea a fi 3D. O realizare in materie de inginerie software, DOOM a fost lansat prima data pe calculator. Fiecare jucator putea alege din patru tipuri de soldati care porneau in misiunea vietii lor intr-un razboi multidimensional. Pe masura ce creaturile demonice se apropiau de jucatori, acestea trebuiau impuscate pentru a preveni invazia Pamantului si distrugerea planetei. Jocul a fost extrem de bine primit si a captat atentia generatiilor de la acea vreme. A fost pana la urma mai mult decat un joc unde impuscai niste creaturi, a fost unul dintre cele mai influente jocuri de la vremea respectiva. DOOM a adus in discutie si termenul deathmatch, permitand jucatorilor sa intre intr-un carnagiu in acelasi timp. Multe companii au trebuit sa interzica jocul pe timpul muncii pentru a preveni distragerea atentiei si producativitatea scazuta.
Categorie: General
Aspecte fascinante despre frica
Marijuana mintii. Chimicalele specifice creierului, denumite endocanabinoide, fac parte din acelasi grup de substante din care face parte si marijuana. Cele produse de creier anuleaza amintirile neplacute, le suprascriu. Cercetarile facute pe soricei au aratat ca exista niste circuite in creier si doua zone raspunzatoare de restrictiile in privinta emotiilor simtite si puterii de decizie rapida. Cand exista activitate crescuta in amigdala si in cortexul ventromedial prefrontal, determinata de endocanabinoide, circuitul pare ca ajuta la formare de amintiri noi mai safe. Soarecii care au primit stimularea artificiala mai mare la nivelul circuitului reactioneaza mai bine cand intervine frica. Amintirile nascute in urma traumei dispar si chiar sunt blocate prin aceste procedee.
Despre frica
Frica se mosteneste. Soriceii de laborator au fost invatati sa asocieze mirosul unei mancari cu un soc electric. Toti mostenitorii directi ai soriceilor reactionau imediat cand simteau mirosul, desi nu fusesera expusi la vreun test sau la socuri electrice. Masurile de siguranta luate de mostenitorii soarecilor s-ar putea sa aiba ceva de-a face cu epigenetica. Mecanismul modifica codul genetic, dezactivand anumite gene si activand altele in functie de mediu si experientele individuale. Toate generatiile urmatoare de soricei aveau schimbari vizibile la nivelul creierului. Arii mai mari din creier erau dedicate recunoasterii mirosului, poate pentru a-i ajuta sa evite ceea ce recunoscusera stramosii lor ca fiind o amenintare.
Matias Perez
Matias Perez era un cetatean portughez ca re imigrase in Cuba si incepuse un business de succes vanzand storuri si baldachine. Desi traia destul de bine, marea sa pasiune era aeronautica, intrucat zburase o data intr-un balon cu aer cald impreuna cu prietenul sau Eugene Godard in 1856. In acel an Perez a cumparat balonul prietenului pentru 1.200 pesos. In iunie 1856, Perez a zburat pentru prima data cu balonul in fata unei multimi entuziasmate. La finele lui inie 1856 a avut loc al doilea zbor, in fata unei multimi formate din civili, capitanul general al Cuba si reprezentanti ai cultelor si ai armatei. Decolarea a intarziat din cauza vantului puternic, insa a avut loc pana la urma tocmai la 7 seara, cand soarele deja se pregatea de apus. Desi stia ce pericole il asteapta, Perez a refuzat sa dezamageasca multimea care asteptase toata ziua sa vada minunea. Imediat ce s-a inaltat de la sol balonul a luat-o spre nord-vest, trecand peste fortareata si ducandu-se direct spre mare. Perez nu a mai fost vazut niciodata, fiind primul om care a disparut intr-un zbor de rutina din motive inca neelucidate. Disparitia sa a fost inclusa si intr-o fraza celebra, Volo como Matias Perez, zbori ca Matias Perez, folosita pentru a descrie o persoana care dispare pentru totdeauna.
Vreme de Cat Empire
De duminica seara…
De ce sa adopti un catel
Daca stai la chirie de ceva timp si in ca nu te-ai decis sa iei cu tine un animalut de companie, atunci, acest articol sigur este pentru tine. Multi oameni refuza sa-si ia un animalut in chirie si invoca motive plauzibile. In primul rand, zic ei, este disconfortul pe care il produc. Da, este posibil, sunt si ele vii, au emotii, au dorinte si nevoi, de aceea, invata sa fii mai indulgent cand un caine latra, pentru ca sigur el nu o face intentionat pentru a te enerva.
Un alt motiv invocat de oamenii care ezita sa ia un animalut este ca ai nevoie de prea mult timp pentru a-l ingriji. Acest motiv mi se pare de-a dreptul amuzant, luand in considerare cat timp petrec oamenii pe site-urile de socializare sau pentru ale prostii de acest gen. Daca iti iei un caine, fii sigur ca vei face plimbari in mod regulat. Si daca stai sa te uiti dintr-o alta perspectiva, asta-i chiar un lucru fain.
Daca inca tot esti indecis daca iti doresti sau nu sa ai un animalut care te petrece dimineata si te asteapta cu nerabdare sa te intorci, iata inca cateva motive care ar putea sa te convinga.
In primul rand, vei fi uimit de faptul cat de emotivi, sensibili si inteligenti pot fi cainii. Cainii sunt foarte inteligenti, sa stii asta. Ei inteleg tot ce le spui, isi dau seama de orice observatie pe care le-o faci, iti ghicesc emotii si starea de spirit. Sa nu fii uimit daca atunci cand ai o zi proasta, catelul tau nu te va lasa in pace si se va tot invarti in jurul tau. Este evident ca el te simte si isi doreste sa te inveseleasca.
In al doilea rand, viata cu un animalut devine mult mai vesela. Da, este adevarat ca uneori te vei intoarce acasa si vei gasi totul incurcat si o dezordine groaznica, dar sa nu te infurii. Trebuie si catelul sa-si alunge cumva plictiseala cat timp tu nu esti acasa si nu are cine sa-i atraga atentie. Viata ta va deveni plina de emotii, pentru ca asemeni oamenilor, cainii stiu sa se bucure de orice lucru, oricat de minor. Stiu sa se bucure cand revii acasa, cand te joci cu ei, cand le dai mancare, cand ii lasi sa stea cu tine la un film. Vei avea un prieten cu patru picioare (labute, de fapt) care se va bucura maxim de prezenta ta.
In al treilea rand, tu poti fi cel care poate face fericit un animalut. Ce vreau sa zic este ca nu e absolut necesar sa dai bani pentru un puiut de caine. Sunt atat de multe animalute la adapost, animalute care au fost deja la veterinar si sunt cu toate actele in regula, asteptand sa fie luate acasa. Tu intr-adevar poti sa faci un catel fericit.
Dupa cum ziceam, cainii sunt foarte inteligenti si sensibili, atata timp cat stau la adapostul de animale ei se schimba mult, devin tristi, deoarece asemeni fiintelor umane au nevoie de atentie si grija. Din moment ce apare un stapan care ii ia acasa, viata lor se schimba complet si vei vedea ca iti vor fi recunoscatori tot restul vietii si te vor rasplati cu iubirea si fidelitatea lor.
Probabil nu mai trebuia sa repet faptul ca cainii sunt foarte credicionsi. Animalele au o inteligenta de care noi, oamenii, nici nu banuim. Ei au si o memorie extraordinar de buna. Daca vrei sa ai asigurata zilnic portia de energie si voie buna, atunci nu ezita sa adopti un catel. Eu zic un catel, deoarece imi plac mai mult cainii, decat pisicile, dar asta nu inseamna ca si ele sunt inteligente, sensibile si au nevoie de grija si atentie. Prin urmare: be a human! Hai, adopta un animalut!
Cel mai rapid supercomputer a fost inventat de chinezi
Stim deja ca tot ce iese din mana micutilor chinezi din fabricile de gadgeturi intrece orice imaginatie. Foarte priceputi si cu multa imaginatie, chinezii stiu sa se foloseasca de cele mai noi componente si tehnologii ca sa obtinute lucruri la care majoritatea europenilor nici nu viseaza. Dezvoltarile recente din domeniul tehnologiei IT au permis Chinei sa rupa gura targului cu Sunway TaihuLight, un supercomputer care intrece orice fel de scenariu sf facut vreodata de vreun om pasionat de calculatoare. Performantele sale sunt uimitoare, are in interior doar componente chinezesti, nimic occidental, functioneaza ireprosabil, la viteze uriase, are capacitati de procesare uluitoare.
Chinezii nu au stat pe ganduri cand au proiectat supercomputerul si i-au oferit peste 40.960 de noduri „computationale”, dar si preocesoare cu 260 nuclee fizice. Vorbim asadar de o putere de calcul de 93 petaflopi, comparativ cu vechiul record in domeniul supercomputere detinut de Tianhe-2, 33,95 petaflopi. Nodurile sunt interconectate exclusiv printr-o interfata proprietara, OS-ul utilizat e Linux, dar varianta customizata special pentru Sunway TihuLight. Interfata seamana izbitor cu PCI Express, consumul mediul al supercomputerului fiind de 15.3 megawatts. De unde pana unde aparitia acestui supercomputer tocmai la chinezi? SUA a impus un embargo anul trecut care a usurat cumva munca chinezilor. Tianhe-2 era cat pe ce sa ajunga la 100 de peteflopi, insa din cauza restrictiilor economice nu s-a putut face nimic in aceasta privinta. Sa ca simpaticii chinezi si-au facut singuri procesoare super-performante. Nu ne mai surprinde nimic daca ne gandim ca tot chinezii sunt raspunzatori de calculatoare in miniatura, telefoane din ce in ce mai fine si copii foarte bune ale marilor branduri, de aparitia celor mai interesante forme umanoide, roboti, care pot face aproape orice, pot dialoga si pot face chiar si curatenie, pot prezenta stiri, servi la mese intr-un restaurant, aranja o camera de hotel.
Pe viitor, tehnologia se va dezvolta in mare parte datorita eforturilor marilor natiuni de a depasi performantele competitorilor si de a arata ca sunt mai bune la partea de implementare si inventica de cea mai inalta performanta. Cine va reusi sa cucereasca suprematia in domeniul IT si al stiintei tehnologiei ramane de vazut, insa cu totii vom avea de castigat de pe urma acestei lupte interesante.
Acel barbat bun, care, insa, nu e genul tau
Il intalnesti intamplator, prin cunoscuti sau prieteni, este acel gen de barbat de treaba, la locul lui, cumpatat, educat si dragut cu toata lumea. Te place si iti pare dragut, ai iesi cu el la un suc sa-l cunosti mai bine. Este apreciat de prietenii vostri comuni pentru calmul sau si solidaritatea pe care o arata de fiecare data. Stabiliti o intalnire in oras. Iesi cu ideea de a-l cunoaste mai bine, de a-i descoperi macar stratul superficial al caracterului si de a petrece timpul bine impreuna.
Discutia avanseaza repede, te simti libera cu el, te ajuta sa te deschizi si-ti pare ca ai putea sa vorbesti despre orice cu omul asta. Radeti mult si va simtiti bine impreuna. Iti dai seama ca el te place si este mult probabila aparitia unor intentii din partea lui. Nu il lasi, insa, sa-ti propuna o noua iesire, va despartiti printr-o imbratisare si dispari ganditoare dupa colt, lasand-ul acolo sa se gandeasca la tine si sa parcurga inca o data ziua petrecuta impreuna.
Este un barbat bun si tu stii asta. Are foarte multe dintre calitatile pe care le apreciezi la un barbat. Este tandru, grijului, educat, inteligent, dar ceva lipseste si acel ceva, simti tu si stii tu, ca este important. Ii raspunzi cu un refuz formulat cochet la urmatoarea lui propunere, iti mai dai timp sa te gandesti si sa-ti analizezi dorintele si posibilitatile.
In scurt timp mai iesiti o data impreuna, se repeta povestea, vorbiti mult, deschis, radeti si glumiti, el te imbratiseaza intr-un mod natural, familial, tu insa nu-l lasi sa depaseasca limitele « prieteniei » si mintea lui ramane plina de ganduri despre tine si felul tau de a fi.
De ce simti tu ca el nu este genul tau ? Ce este acela ceva care nu te lasa sa treci mai departe. Tu stii, in adancul constiintei tu stii ca iti doresti ceva mai mult. Iti doresti un barbat altfel, care isi asuma lucrurile, care este determinat si obtine ceea ce-si doreste, care te-ar fi sarutat din prima iesire, pentru ca tu ai fi vrut asta, fara a tine cont de stereotipurile prostesti despre primele intalniri. El nu este barbatul tau si tu simti, tu stii asta.
Fidelitatea si egoismul
Cu totii am auzit de nenumarate ori vorbindu-se despre fidelitatea in relatii, despre cat de distrusi sunt unii oameni cand afla ca partenerul lor i-a inselat, despre depresiile lungi, despre minciuni si povesti ale fostului/fostei inventate si relatate cu un talent actoricesc impecabil si nu in ultimul rand despre tradare.
Personal, mi se par defectuoase relatiile construite pe ideea fidelitatii fara o discutie sincera intre parteneri si fara asumarea deplina a acestui fapt. Nu vad fidelitatea drept ceva rau, nu sunt adeptul relatiilor deschise, insa mi se pare normal ca la un moment dat in viata (moment despre care nu poti fi nici sigur, nici incert ca o sa fie) apare o persoana fata de care simti niste sentimente profunde, o atractie a inimilor, pentru acest moment nu sunt pregatite cuplurile, pentru faptul ca poate aparea cineva special, pe langa partenerul actual. Si atunci incep sa apara primele minciuni, pentru ca oamenii nu stiu cum sa-si asume actiunile.
Toate aceste ganduri mi-au aparut in urma unei intalniri pe care am avut-o cu o prietena foarte buna. Ea este o femeie extraordinara, foarte frumoasa, inteligenta, intr-un cuplu de vreo doi ani, un cuplu foarte frumos, ziceai ca erau creati unul pentru celalalt.
M-a sunat intr-o zi dupa masa sa ma invite in oras. Am acceptat bucuroasa propunerea ei si am intrebat-o daca vine cu iubitul ei, caci obisnuiam sa iesim des impreuna. Mi-a zis ca vine doar ea, ca nu mai sunt in cuplu de vreo saptamana, caci s-au despartit. Am ramas perplex, sincer, nu stiam cum sa reactionez, nu stiam ce sa-i zic, ma asteptam ca va izbucni in plans la telefon, insa ea mi-a zis pe un ton calm: „Pe maine, draga mea! Te pup!”. Pe mine atat de mult ma socase aceasta informatie, incat intreaga zi m-am gandit doar la despartirea lor si la faptul ca sigur a aparut o neintelegere stupida intre ei. Imi si pregatisem cuvintele de incurajare pentru ea.
A doua zi, cand ne-am vazut la cafea, era atat de senina si frumoasa, incat imi venea sa cred ca glumise la telefon. Ea mi-a povestit cu o lejeritate inexplicabila pentru mine motivul despartirii: el isi gasise pe cineva si era indragostit de o alta femeie. Atunci am intrebat-o cum poate fi atat de calma, daca il uraste, daca a suferit sau sufera si nu exteriorizeaza aceste sentimente. Ea mi-a zis doar ca a intristat-o putin noutatea, ca a avut nevoie de o zi sa stea sa se linisteasca, sa puna lucrurile a locurile lor si sa accepte situatia asa cum este, mai ales ca era mereu familiarizata cu gandul ca el sau ea ar putea sa plece dintr-o zi din aceasta relatie, ca este normal si inevitabil ca oamenii sa se indragosteasca si ca o relatie nu trebuie sa fie asemanatoare unor catuse.
Unor oameni li se poate parea foarte ciudat felul de a gandi al prietenei mele, insa, daca stam sa analizam putin, ne dam seama ca un fel de gandire asemanator ne scuteste de foarte multe suferinte inutile. Daca ar fi sa acceptam in mod rational faptul ca partenerul nostru nu este proprietatea noastra, a nu ne apartine, am construi relatii mult mai sanatoase, mai putin egoiste si bazandu-se pe un concept de fidelitate autentic.